Coaching pentru Performanta si Armonie

Vrabioiul - paun

Un vrabioi voia sa fie paun. Ce impresionat era mersul mândru al maretei pasari, de capul înaltat, de roata grandioasa pe care o facea cu coada! „Si eu vreau sa fiu asa, a spus vrabioiul. A mea va fi cu siguranta admiratia tuturor celorlalti.” Isi intindea în sus gâtul, inspira adânc, astfel încât pieptul lui mic sa se largeasca, îsi întindea penele din coada, si încerca sa alerge la fel de elegant precum îl vazuse pe mandru. Dar dupa ce facu asta o vreme, gasi ca neobisnuita postura era cu adevarat un efort. Il durea gatul, îl dureau picioarele si mai rau era ca celelalte pasari, mierlele tantose, canarii cu gatelile lor si ratele natange, toti râdeau de vrabioiul paun. Curand, fu prea mult pentru el.
„Nu-mi mai place jocul asta, gândi in sine. M-am saturat sa fiu paun. Vreau sa ma port din nou ca o vrabie.” Dar, când încerca sa alerge din nou ca o vrabie, nu reusi. In loc sa fuga cum obisnuia, începu dintr-o data sa topaie si nu mai putu face nimic altceva. Asa au învatat vrabiile sa topaie.