Coaching pentru Performanta si Armonie

Saltul caderii

Kirsty Richardson, Shizuka Arakawa, Michael Jordan si Thomas Edison

În cartea sa Bounce, Matthew Syed povesteste ce a simtit urmarind-o pe Kirsty, o patinatoare de 16 ani care se pregatea la antrenament sa execute un triplu axel. Se întâmpla în 2009 când Kirsty visa deja la Olimpiada din 2014.

Kirsty se pregatise deja zeci de ore cu antrenorul ei în sala, pe covor, venind ziua când urma sa incerce pe gheata. Dupa ce s-a încheiat programul de încãlzire urmat de câteva evolutii acrobatice, Kirsty a decis ca a venit momentul. Ajutata si protejata de un echipament special, un ham care-i permitea sa se învârte în aer si care era controlat de antrenorul ei prin intermediul unei bare, Kirsty a început antrenamentul. Antrenorul ei patina în spatele ei si, prin intermediul echipamentului, îi permitea sa mai ramâna în aer câteva fractiuni de secunda.

Vine apoi momentul în care Kirsty decide sa încerce fara ajutor. Îsi da jos echipamentul de protectie, îsi ia elan, sare si cade pe gheata rece si dura. Matthew povesteste cum a resimtit parca întreaga durere a caderii privind-o din tribuna. Dar Kirsty nu zaboveste prea mult jos, se ridica, patineaza câteva momente si se pregateste pentru o noua tentativa.

Kirsty a cazut de 7 ori pâna când a reusit o saritura de mai mult de doua rotatii. A continuat, uneori cazând, alteori reusind sa se apropie putin câte putin de obiectivul ei: o saritura cu tripla rotatie.
Prin 1990, cercetatorii au facut un studiu printre patinatorii de performanta, ajungând la concluzia ca diferenta dintre patinatorii de elita si cei doar buni era data de modul cum se antrenau. Patinatorii de elita se angajau în tentative de sarituri care erau dincolo de posibilitatile de moment: îsi provocau deseori limitele pentru a le depasi. Este posibil de facut acest lucru fara caderii?
Este posibil de a progresa fara „greseli” si „esecuri”?

Shizuka Arakawa

Japonezii au facut un calcul pentru a afla de câte ori a cazut campioana olimpica din 2006 si campioana mondiala din 2004, Shizuka Arakawa, care a împlinit 30 de ani pe 29 decembrie 2011. De câte ori credeti ca cazut pâna sa obtina titlul olimpic din 2006? De 20.000 de ori!
Ce le-a determinat pe Kirsty Richardson si Shizuka Arakawa sa continue dupa caderi? Vointa? Motivatia? Ambitia? Poate ca da. Ceea ce a contat foarte mult, dupa aparerea mea, este ceea ce rezulta din declaratiile japonezei: ea nu a interpretat caderile ca pe esecuri.

Michael Jordan si Thomas Edison

Michael Jordan spunea: „Am ratat mai mult de 9000 de aruncari. Am pierdut aproape trei sute de meciuri. ... Mentalul si inima sunt mult mai puternice decât orice avantaj fizic ai. Întotdeauna am afirmat asta si întotdeauna am crezut asta”.


Thomas Edison, marele inventator american, a spus cândva: „Daca gasesc 10.000 de modalitati prin care ceva nu merge, eu nu consider ca am esuat. Nu ma descurajez, deoarece fiecare tentativa nereusita reprezinta un pas înainte.”
Cum vi se pare urmatoarea afirmatie: Federer (sau Nadal, Djokovic si cine mai doriti voi), a facut mai multe greseli decat orice alt jucator care a petrecut acelasi numar de ore pe teren antrenându-se pentru a atinge înalta performanta.