Coaching pentru Performanta si Armonie

Fac bine ce fac, dar fac si ce trebuie?
iunie 2008

Am urmarit cu interes primele turnee Futures de la începutul acestui an, în special pe cele ale fetelor, dar am tras cu ochiul si la cele ale baietilor. Am sa fac unele observatii referitoare la fete, însa lucrurile sunt destul de asemanatoare si pentru baieti.
M-a impresionat efortul si seriozitatea unora dintre participante, romance, dar mai ales straine. De asemenea, m-a impresionat mult cat de bine fac unele dintre jucatoare ceea ce fac, mai ales ca le stiu de ceva vreme si ma intrebam ce se întâmpla de nu reusesc sa faca pasul pe un nivel superior, ramânând parca blocate la nivelul turneelor de 10.000$.

Ele fac bine ceea ce fac...

Sunt unele sportive capabile sa joace ore în sir schimburi de mingi foarte lungi de pe fundul terenului, trimitând mingea lung în terenul advers. Altele lovesc foarte bine mingea, dar nu sunt ajutate de deplasarea in teren. Pe scurt, majoritatea celor care sunt blocate pe primul nivel al turneelor ITF, cel al turneelor de 10.000$, au câte o latura care le limiteaza progresul.
Nu e nimic grav, este foarte bine ca este loc de dezvoltare, dar ce se întâmpla de se bate pasul pe loc de mai multa vreme?
Motivele pot fi diverse, de cele mai multe ori aud vorbindu-se de lipsa banilor, de lipsa timpului, de programul scolar foarte încarcat, de lipsa de întelegere a antrenorilor sau a parintilor, de lipsa de suport din partea federatiei si multe altele. Mai sunt si alte motive, cum ar fi racordajul prea tare sau prea moale, terenul prost, vântul etc. care ne ajuta sa intuim mai usor ca nu aici e cauza reala.
Nu neg ca multe dintre aceste motive pot fi reale, dar sunt ele adevarata cauza?
Pentru a cauta un raspuns la aceasta intrebare, sa luam exemplul unei fete care are lovituri corecte, se misca bine pe teren. Sa o botezam Clarisa. Ea loveste la fel de bine cu dreapta si cu reverul, serviciul este decent, din punct de vedere tehnic voleul este în regula, la fel si smeciul, iar scurta este pusa cu finete. La antrenamente, Clarisa face adesea puncte direct câstigatoare, dar la meci ea prefera sa joace retras din spatele linie de fund.
Atunci când primeste o minge mai scurta, Clarisa prefera sa joace lung si precaut si sa se retraga pe fundul terenului. Evident, ea ar putea sa loveasca mingea decisiv, asa cum uneori o face la antrenament, dar n-o face. Atunci când este depasita de o jucatoare agresiva, Clarisa îsi propune sa-si imbunatateasca si mai mult jocul de pe fundul terenului, adica sa faca si mai bine ceea ce face deja bine.
Din nou, nu e rau, deoarece uneori binele este doar un obstacol în calea lui foarte bine. Pentru a-si pune în aplicare planul, Clarisa se duce la pregatire fizica si lucreaza pe teren pentru a trimite mingea lung cu regularitate.

...dar fac ceea ce trebuie?

Clarisa face bine ceea ce face, dar face ea ce trebuie? La urmatorul concurs, dupa doua victorii, Clarisa se întîlneste cu aceeasi jucatoare agresiva (sau poate o alta care are acelasi stil de joc) si pierde din nou. Cu alte cuvinte, Clarisa are o noua ocazie sa descopere ceea ce trebuie sa adauge jocului ei pentru a progresa, pentru ca ea merita acest lucru ca urmare a miilor de ore de munca la antrenamente.
Ce trebuie sa adauge Clarisa jocului ei pentru a avansa? Cred ca este evident pentru noi cei de pe margine ca trebuie schimbata conceptia de joc. Tenisul modern feminin se bazeaza pe agresivitate, iar de la un anumit nivel de performanta, o jucatoare nu mai are prea multe oportunitati de a incheia punctul. Altfel spus, nu mai exista o a doua prima sansa.

Nu gresim, nu progresam!

Ce o impiedica pe Clarisa sa faca acest lucru? Din nou, pentru multi dintre noi cei aflati pe marginea terenului, este evident ca pe Clarisa o împiedica FRICA. Atunci când apare ocazia de a ataca, frica o îndeamna sa nu faca ceva nou, sa atace, ci sa ramâna în domeniul cunoscut, adica sa dea mingea inapoi.
Ce s-ar putea întâmpla rau in cazul schimbarii? Cel mult, Clarisa ar putea gresi, dar acest lucru nu e rau, ci este singura cale de a progresa. Singura cale de a merge mai departe este de a face ceea ce trebuie facut, chiar cu riscul de a gresi.
Pare simplu, si chiar e, dar doar in teorie. În practica e ceva mai greu, cu atât mai greu cu cât ambianta din jur este una bazata pe reprosuri si amenintari. Daca ar fi usor, toata lumea ar face aceste lucruri în cateva zile, iar turneele de Mare Slem s-ar înmulti ca numar pentru a fi loc pentru toata lumea. Adica vreo o suta de open-uri australiene, o mie de roland garroase si asa mai departe.

Noi decidem

Cine decide ce trebuie sa faca Clarisa? În ultima instanta, ea. Noi, cei din jurul ei, o putem ajuta sa vada ce e de vazut si o putem încuraja sa ia decizia, dar e bine sa facem acest lucru cu rabdare. Daca-i impunem, rezultatul este foarte probabil sa fie doar pe jumatate fata de cel obtinut în urma unei decizii proprii.
Care ar putea sa fie cei mai buni profesori pentru Clarisa? Cel mai simplu ar fi sa ne uitam la cei care deja sunt acolo unde vrea sa ajunga Clarisa: jucatoarele de top si apropiate ca varsta si ca etapa de dezvoltare.

Eficacitate, eficienta si succes

Clarisa face bine ceea ce face, adica este eficienta. Atunci când se antreneaza pentru a-si imbunatati jocul de pe fundul terenului, ea devine si mai eficienta. Daca ceea ce face Clarisa este si ceea ce trebuie, adica îi asigura progresul spre visul ei, atunci spunem ca ea este eficace.
Eficienta inseamna a face si mai bine ceea ce deja stim sa facem, in timp ce eficacitatea inseamna a decide CE sa facem mai bine. Din când în când, este util sa ne mai punem intrebarea: CE este nevoie sa fac mai bine?
A fi eficace înseamna a fi pe drumul potrivit pe care, daca mergem constant bine, suntem eficienti. În acest caz, înaitam spre succes.
Succesul apare atunci când sansa se întâlneste cu competenta. Totul este ca sansa sa ne gaseasca pregatiti.